LiteraBlog Marius Chivu despre Woody Allen: „Norocosul mizantrop. Literatura și filmele”

Marius Chivu despre Woody Allen: „Norocosul mizantrop. Literatura și filmele”

Admirația mea pentru cel numit Allan Stewart Konigsberg (și care la finalul lunii noiembrie va împlini 86 de ani) a început cu adevărat cu prozele sale, nu cu filmele. După ce i-am citit cele 500 de pagini de povestiri (satire, parabole, farse, fantezii), m-am jenat că aveam mari lacune în ceea ce-i privea filmografia; astfel că într-o singură vară i-am (re)văzut cronologic toate cele aproximativ patruzeci de filme scrise, regizate sau în care jucase pînă în acel moment. Făcusem deja un astfel de maraton cu filmele lui Bergman, idolul absolut al lui Allen, așa că, dintr-odată, aveam o imagine foarte coerentă a universului său și, din acel moment, i-am văzut filmele pe măsură ce apăreau și i-am citit interviurile pe măsură ce le dădea.

Citește un fragment în avanpremieră din „Apropo de nimic”, cartea de memorii a lui Woody Allen

Așa stînd lucrurile, credeam că autobiografia sa, Apropo de nimic, pe care, de altfel, o așteptam cu nerăbdare, nu avea să-mi spună prea multe lucruri neștiute. S-a dovedit însă a fi o carte doldora de informații și totodată un exercițiu stilistic copleșitor: practic, nu există pagină (din cele 400) care să nu mă fi făcut să zîmbesc, atunci cînd nu am rîs singur cu voce tare. Pentru că Woody Allen este un maestru al autoderiziunii – doar modestia pare să se ridice la nivelul ingeniozității și al umorului său („am primit milioane de dolari ca să fac filme, am avut controlul artistic absolut, dar n-am reuțit să fac un film mare“).

Marile teme autobiografice

Autobiografia acestui incult mizantrop, mare iubitor de comedii spumoase cu gansteri și de jazz din New Orleans, deprimat și anxios, timid și temător, retras și neîndemînatic, de un pesimism desăvîrșit care vede întotdeaua sicriul pe jumătate plin și lumea ca pe un spital de psihiatrie care se învîrte în jurul Soarelui (am închis citatele cumulate), are trei–patru mari teme, care, fără a fi delimitate ca atare, se suprapun deseori.

Bedros Horasangian: „Umorul ca mod de viață sau câte ceva despre Woody Allen și Autobiografialui de la Litera”

Prima parte, și poate cea mai amuzantă, este despre familie și anii formării sale. Aproape nimic din ce spune nu pare verosimil, totul este enorm și hilar (spre exemplu, tatăl lui care, ca tînăr marinar, fusese membru al unui pluton de execuție, ajunge un escroc pasionat de poker), cu o copilărie și o adolescență zugrăvite în culorile fericirii și libertății absolute.

O a doua parte, cea mai consistentă din carte, începe cu încercările sale de a intra în industria de divertisment de radio și televiziune, mai întîi ca scriitor de scheciuri umoristice, apoi ca stand-up comedian și, în cele din urmă, ca autor de scenarii și, imediat, ca regizor al propriilor filme, despre care vorbește, uneori mai pe larg, alteori expeditiv, de fiecare dată însă laudativ la adresa celor cu care a lucrat, în special la adresa actorilor, cărora le-a oferit libertatea și încrederea absolute pe platoul de filmare. Altfel, se arată deopotrivă neinteresat de propriile filme odată terminate și de reacția criticii, iar succesul ca și eșecul îi rămîn adesea inexplicabile: „Plăcerea de a face un film rezidă în a face un film, în actul de creație. Aplaudacii nu înseamnă nimic. Chiar și cu cele mai mari elogii, tot te alegi cu artrită și zona zoster. Și e chiar atît de grav că unii nu sînt entuziasmați de opera ta? Că unora s-ar putea să nu le placă filmul tău? Universul se descompune cu viteza luminii, iar tu îți faci probleme că nu știu cine îți reproșează lipsa de ritm? Sau că o tipă scrie că ești un geniu, iar tu crezi că opinia ei te pune alături de Rembrandt sau Chopin? Fii serios!“

Aproape nimic din ce spune nu pare verosimil, totul este enorm și hilar.

O altă parte este dedicată celor cîteva relații/căsnicii (despre care vorbește foarte frumos, în ciuda eșecului lor), cel mai mult spațiu fiindu-i rezervat relației cu Mia Farrow, de departe cel mai complex și contradictoriu personaj din carte. E imposibil de rezumat relația lor și, dat fiind că sfîrșește în scandalul de agresiune sexuală, investigat și abandonat din lipsă de dovezi, dar reîncălzit două decenii mai tîrziu în siajul mișcării Me Too, nici nu insist asupra lui. Cine e curios să afle și versiunea lui Woody Allen găsește în aceste pagini nenumărate lucruri (unele tulburătoare) care să-l lămurească/scandalizeze one way or another.

Bestsellerul săptămânii pe Litera.ro: „Apropo de nimic”, autobiografia lui Woody Allen

Mai frumos decît despre oricine Woody Allen vorbește despre soția sa, căreia îi este dedicată și cartea, Soon-Yi, cea cu care s-a căsătorit cînd ea avea 22 de ani și era fiica adoptivă doar a Miei Farrow (deci nu era nici minoră, nici fiica lui adoptivă, așa cum s-a răspîndit zvonul), cu care are acum o relație de peste treizeci și cinci de ani și cu care a înfiat doi copii, azi maturi. Soon-Yi este figura către care se îndreaptă toată admirația, iubirea și recunoștința lui Woody Allen, uneori și glumele sale („după două zile, Gestapoul i-ar aduce micul dejun la pat”).

Un final dens

Altfel, ici-colo anecdote/întîlniri cu Hugh Hefner, Tennessee Williams (scriitorul său preferat), Bergman („cineastul ideal”) și Fellini, dar și cu Roman Abramovici. Iar pe final, cîteva pagini dense, ca niște răspunsuri la un chestionar imaginar, despre sine ca artist și ca om: „Scriu cel puțin o parte din zi, dar nu pentru că sînt dependent de scris, ci fiindcă scrisul mă împiedică să mă confrunt cu lumea, unul dintre locurile care-mi displac cel mai mult“; sau: „Cel mai mult îmi place să aleg discuri din colecția mea și să las muzica să facă filmul mult mai bun decît este: îmi place să fac filme, dar, dacă n-aș mai avea ocazia să fac niciunul, n-aș regreta prea mult“; sau: „Cum mi-aș rezuma viața? Norocoasă. Multe greșeli prostești compensate de noroc“.

Bestsellerul săptămânii pe Litera.ro: „Apropo de nimic”, autobiografia lui Woody Allen
Credit foto: Cristina Venedict

DESPRE MARIUS CHIVU

Marius Chivu (n. 1978) este scriitor, cronicar literar, traducător și editorul antologiei anuale de proză scurtă KIWI. A debutat cu volumul de poezie Vîntureasa de plastic (2012, premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România și revistei Observator cultural, ulterior tradus în franceză și reeditat).

Marius Chivu despre Samanta Schweblin: „Coşmaruri în serie”

A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămîni în Anzi (2016) și Trei săptămîni în Himalaya (2012), volumul de proză scurtă Sfîrșit de sezon (2014) și cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (2013). A editat, printre multe altele, antologiile: Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013) și 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (împreună cu Radu Vancu, 2016), Singurătatea noblețele ei de Petre Stoica (2017), Conversații cu o moartă de Anton Holban (2005).

Marius Chivu, despre Joseph Conrad: „Lumea, oroare & splendoare”

A tradus cărți de Richard Ford, Paul Bailey, Oscar Wilde, Lewis Carroll și Tim Burton.

Marius Chivu, despre Joseph Conrad: „Lumea, oroare & splendoare”

Este redactor-editor al revistelor Dilema veche și Iocan (alături de Florin Iaru & Cristian Teodorescu), precum și realizatorul radio-emisiunii All You Can Read de pe www.UrbanSunsets.com.  Împreună cu Florin Iaru, ține din 2010 cel mai longeviv atelier de creative writing de la noi din țară.

DESPRE WOODY ALLEN

Woody Allen este scriitor, actor și unul dintre cei mai cunoscuți și importanți regizori de film și comedianți. Locuiește în Upper East Side, Manhattan, împreună cu soția sa Soon-Yi și cu cele două fiice ale lor, Manzie și Bechet. Este pasionat de jazz și iubitor de sport. După spusele sale, regretă că nu a reușit să facă niciodată un film mare, deși declară că încă mai încearcă.

Despre Apropo de nimic

În această autobiografie sinceră și amuzantă, celebrul regizor, comediant, scriitor și actor vă oferă o perspectivă completă și personală asupra vieții sale tumultuoase. Începându-şi relatarea cu copilăria sa în Brooklyn și cu perioada în care a scris pentru Sid Caesar Show la debutul în televiziune, când a lucrat cu nume importante din domeniul comediei, Allen vorbește despre zilele dificile în care a făcut stand-up comedy, înainte să cunoască faima și succesul. Cu stilul său unic de povestitor, își amintește cum a pornit în industria cinematografică, făcând comedii cu umor ieftin precum Ia banii și fugi, și ne poartă de-a lungul carierei sale foarte productive de 60 de ani ca scenarist și regizor, de la filme clasice precum Annie Hall, Manhattan și Hannah și surorile ei până la filme recente cum ar fi Miezul nopții în Paris.

Pe parcursul acestei cărți vorbește despre căsătoriile sale, despre poveștile de iubire și relațiile de prietenie, despre experiențele lui ca interpret de muzică jazz și despre cărțile și piesele pe care le-a scris. Vom afla mai multe despre problemele cu care s-a confruntat, despre greșelile și succesele de-a lungul vieții și despre cei pe care i-a iubit, cu care a lucrat și de la care a învățat în egală măsură.

Cartea de față este un autoportret interesant, prezentat într-o manieră extrem de sinceră și complexă, al unui artist celebru, considerat unul dintre cei mai mari regizori ai timpului nostru.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Vrei să fii la curent cu veștile literare? Îți vom putea trimite, cu acordul tău, emailuri cu noutățile editoriale, promoții, concursuri, evenimente, târguri de carte online și detalii despre oferta educațională. Te poți dezabona oricând printr-un simplu click. Mai multe detalii sunt disponibile pe pagina Politici de confidențialitate.