Marius Constantinescu despre Olga Grushin: „Basm și ceva în plus”

Ce mai e un basm astăzi, pentru cititorul adult, care și-a scuturat de pe ochi promoroaca naivităților copilăriei? O sumă de clișee, cam aceleași, oricare ar fi zona de culegere: trei frați, trei surori, mezinul sau mezina care le rezolvă problemele tuturor, o vrăjitoare rea, o zână bună, o prințesă in disguise, oropsită trei sferturi din poveste să își ascundă nurii și virtuțile în niște trențe sub demnitatea ei, un prinț ușor tălâmb, care joacă după cum îi cântă părinții și calul, o liotă de necuvântătoare în fapt poliglote și, în final, o căsătorie răsunătoare și o bătrânețe îndepărtată și lungă. Clasic, nu?

Marius Constantinescu despre Jonathan Littell: „Război fără pace”

Olga Grushin îndeasă toate aceste stereotipuri în mașina de tocat a unei inventivități debordante și le scoate de acolo într-un compozit nou, un roman greu de clasat, un neo-basm articulat pe șira poveștilor din copilărie, însă deloc pentru copii. Sau pentru cei care am fost, dar în care copilul din noi e plecat în vacanță: O soție de poveste.

Astăzi, rezidentă la Washington D.C. și prozatoare de limbă engleză, Olga Grushin nu și-a uitat originile ruse și comoara de povești cu care a crescut grație bunicii și mamei sale: basme fermecate rusești, est-europene, care seamănă și nu prea cu feeriile Grimm și Andersen la care ne zboară gândul de îndată. Sunt mai exotice, mai opulente la nivel de recuzită, mai cinice, nu o dată, mai sinestezice frecvent. Cu arsenalul lor de culoare, de inedit se împlătoșează Olga Grushin în cruciada împotriva zahariselilor poveștilor cu zâne și cu prinți. Cu el și cu o privire caustică, una care acționează ca un fund de ochi pentru toate istoriile de viață care se vor presărate cu pulbere de magie. Azi, basmele nu mai sunt ceea ce par a fi.

O soție de poveste este un roman puternic angajant la nivel de lectură

Pornind de la o Cenușăreasă în al treisprezecelea an de căsnicie cu prințul visurilor ei (și al întregii populații feminine), romanul Olgăi Grushin pătrunde într-un teritoriu iluzoriu, o împărăție făurită din codri de poveste, munți semeți, izvoare picturale, castele, fursecuri, porțelanuri, funde și pasmanterii, un imens boudoir rozaliu și adorabil, o cutie prețioasă în care stau, legate cu fundă, trufele reușitei feminine. Ba bine că nu!

În acest decor Disney, Cenușăreasa nu că s-a… dez-drăgostit de soț, nici că îl privește cu ochi buni, dar e gata să devalizeze bijuteriile Coroanei doar pentru un strop de poțiune vrăjitorească malignă – nu e nici fidelitatea întruchipată, suferă, se indignează, are o mie de îndoieli, bref, e o femeie contemporană, cu toate slăbiciunile, voințele și avatarurile care o țin departe de manualul de bună purtare al unei Belle, Ariel sau Albă ca Zăpada eterice.

Angelina noastră e înșelată, dusă de nas, confruntată cu duplicitatea celor din jur, cu falsitatea pisicoasă a poveștilor de adormit copiii, naivă (până când îi trece), ea însăși victimă a realității paralele în care a trăit, pe care și-a impus-o. Da, există zâna cea bună (dar cât de bună este ea, de fapt?), da, i se contrapune o vrăjitoare (dar e chiar vrăjitoare, sau doar ne-am obișnuit să o vedem așa?), da, are două surori (dar sunt ele niște ingrate ciufulite sau merită să le cunoaște mai bine?), da, nu lipsește nici mama (cât de vitregă, absentă sau hapsână, asta doar în carte aflăm) și da, avem și copii (iar maternitatea este o dimensiune a acestor personaje divoase la care și basmul, și Hollywoodul au închis ochii. Pasămite, îngroașă talia trasă ca prin inel și supra-umanizează nimfa fermecată).

De fiecare dată când ai senzația că știi care va fi următoarea cotitură a poveștii, Grushin te trimite exact în direcția opusă

O soție de poveste este un roman puternic angajant la nivel de lectură, în care bogăția ideilor Olgăi Grushin își găsește corespondent în somptuozitatea punerii în scenă. În pasaje de o ghidușie lingvistică remarcabilă, basmul se țese inclusiv la nivel de stilistică, de accesoriu scriitoricesc. În felul acesta, motive hiper contemporane, precum women empowerment, #metoo, gen și alegerea sexualității se alătură altora dintotdeauna, precum diferența de clasă socială, rolul femeii în raport cu bărbatul, abuzul, violența domestică, egalitatea de șanse. Grushin are, însă, grijă să nu ți le servească in your face, ci le încrustează cu măsură și degete delicate în orfevrăria literară. O face cu umor, ironie și o goană neobosită de previzibil. De fiecare dată când ai senzația că știi care va fi următoarea cotitură a poveștii, Grushin te trimite exact în direcția opusă, ca într-un labirint de unde vrei să ieși cât mai târziu.

O soție de poveste este o carte sofisticată, inclasabilă, un melanj iscusit de genuri, care își provoacă în mod continuu cititorul. Aneantizează și întrepătrunde timpuri și spații, ajunge să translateze piese de decor și membri ai ansamblului de la o scenă la alta, ca o imensă turnantă care nu se oprește, care trece din tablou în tablou, tocmai pentru a-ți arăta că nimic nu trebuie judecat unilateral și că problemele, atunci când apar, nici că se sinchisesc de zâne, elfi și șoareci bine intenționați. În plus, Grushin chestionează inclusiv principiile și tropii unui anumit fel de storytelling, unul axat pe rețete, formule standard și aceleași tipologii umane și magice. Cartea ei le pune în dialog cu noi înșine, interogându-ne subtil „cât ne mai regăsim în matrițele create de alții“, contururi cărora generații după generații au vrut să li se adapteze. Cât timp mai suntem dispuși să fim alții, în loc să fim, pur și simplu, noi?

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți? Ei, să schimbăm subiectul.

DESPRE MARIUS CONSTANTINESCU

Prezentator şi realizator radio-TV, a absolvit Școala Superioară de Jurnalism în 2001 și Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în 2002. Are un Master în Publicitate, obţinut la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi altul în Istoria Artei (Universitatea Naţională de Arte Bucureşti). A lucrat în publicitate şi, după opt ani de radio (Radio România Tineret, Actualităţi şi Cultural), a descoperit televiziunea şi libertatea dată de jocul cu imaginea.

Marius Constantinescu despre Maylis de Kerangal: „Chirurgie pe cord deschis”

Carte de vizită sunt titlurile pe care le-a transformat în repere: Marile picturi ale lumii, V… de la vizual, Jurnal Cultural, Profil. Poveste. Personaj (TVR Cultural, TVR1, TVR2). Din 2005, a fost legat de fiecare ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu, unde prezintă concertele transmise în direct şi realizează interviurile (exclusivităţi naţionale) cu cei mai importanţi artişti invitaţi.

A obţinut trei premii APTR, unul dintre ele pentru Profil. Poveste. Personaj, proiect care a devenit şi carte (Editura ART). În 2013 a publicat CORTEZ, un alt fel de biografie a celebrei mezzo-soprane Viorica Cortez (Baroque Books & Arts). În 2015, volumul a fost republicat în ediţie nouă la Editura Humanitas. Tot la Humanitas şi tot în 2015 i-a apărut şi Press Pass. Interviuri şi pagini de jurnal de la Festivalul Internaţional George Enescu, ediţiile 2011 şi 2013.

Marius Constantinescu despre Richard Flanagan: „Tristețea albastră”

Cel mai recent volum este ROSÉ (Nemira, 2017). În prezent, Marius Constantinescu prezintă şi coordonează seria Interviurilor Enescu (TVR), prezintă şi realizează magazinul de arte VIZUAL (TVR3), semnează editoriale de art & lifestyle, este MC pentru evenimente culturale de anvergură şi susţine cursuri şi ateliere de perfecţionare pentru publicul matur. Anul 2018 i-a adus onorantul titlu de Ambasador Principal al celui mai ambiţios documentar despre biodiversitatea României, România Neîmblânzită, o producţie Off The Fence. Din 2019 este și editorialist al revistei ELLE.

Marius este căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Ioana Bâldea Constantinescu și au împreună o fiică.

Despre Olga Grushin

Olga Grushins-a născut la Moscova în 1971, și-a petrecut copilăria la Praga și s-a mutat în Statele Unite ale Americii la 18 ani. Scrie în limba engleză, romanul ei de debut, Viața din visele lui Suhanov (The Dream Life of Sukhanov, 2005), fiind distins cu New York Public Library Young Lions Fiction Award. I-au urmat romanele The Line (2010), Forty Rooms (2016) și O soție de poveste (The Charmed Wife, 2021). Cărțile Olgăi Grushin au fost traduse în 17 limbi. Locuiește în Washington, DC.