Alina Purcaru despre Jean Hanff Korelitz: „Ficțiuni periculoase”

Vieți furate e un thriller atipic și electrizant, care, inițial, nu pare deloc thriller, ci o carte pur și simplu bine și alert scrisă despre… scris; un roman de campus chiar. Începe cu numele personajului central, Jacob Finch Bonner, cândva un autor promițător, după un prim roman lăudat, actualmente profesor de creative writing la Colegiul Ripley, undeva în nordul statului Vermont.

Citește un fragment în avanpremieră din „Vieți furate” de Jean Hanff Korelitz

Chiar dacă atmosfera e generată constant prin descrieri precise și notații despre istoria locului și traseul personajelor, intriga prinde să se deruleze rapid. Între studenții blazatului Jacob – Jake, cum i se va spune pe tot cuprinsul romanului –, se distinge figura unui rebel conștient de sine, autosuficient și sfidător: Evan Parker. Deși se înscrisese la acest curs, nu avea niciun strop de încredere în capacitatea vreunui profesor de creative writing de a transforma pe cineva în scriitor. E profund dezinteresat și de restul colegilor și refuză să citească mai mult de două pagini din cartea pe care o are în lucru – indubitabil, o capodoperă. Profesorului însă îi dezvăluie întreaga intrigă, într-o pauză, adăugând că povestea e atât de bună încât, chiar mediocru să fie scrisă, tot ar fi un succes răsunător. Jake, cu flerul de scriitor mereu în căutarea unei povești cum nu s-a mai spus, nu poate să nu recunoască asta, deși Evan Parker îl calcă pe nervi cu aroganța lui.

După experiența predatului, la ani distanță, Jake, tot într-un blocaj creativ, caută pe Google să vadă dacă fostul său student și-a scris, între timp, romanul care promitea să zguduie topurile. Și constată că nu numai că nu l-a scris, dar că Evan Parker e mort, moment în care decide să recupereze el povestea, acea poveste într-atât de uimitoare, încât putea garanta un roman-fenomen. Și așa e: romanul e un succes absolut, recomandat de Oprah și adaptat pentru cinema de Steven Spielberg. Numai că, între timp, Jake începe să primească mesaje îngrijorătoare de la un expeditor anonim, care îl amenință, din umbră, susținând că știe ce-a făcut: a furat o poveste, a plagiat și tot succesul lui poate exploda într-un scandal public de proporții.

Alina Purcaru despre Rachel Cusk: „Fascinația răului, ultima probă”

Din acest punct al poveștii începe cu adevărat thrillerul despre thrillerul scris de fostul profesor de creative writing, iar felul în care se precipită acțiunea e realmente amețitor. Pe lângă suspansul generat de faptul că ficțiunea trezește la viață monștrii unei povești care chiar s-a petrecut în realitate (fără ca romancierul să fi știut), romanul pune problema complexă a proprietății asupra poveștilor. Mai mult, activează chestionări de natură etică și vorbește, în același timp, despre stardom-ul literar din America obsedată de succes. E o carte care, deschizând o tramă de tip whodunnit, se uită la foarte multe lucruri problematice, între care scrisul despre viața unor oameni care nu au puterea să corijeze povestea sau s-o spună ei înșiși. Titlul, Vieți furate, acoperă foarte corect ceea ce se petrece în carte, pentru că nu numai o poveste e furată – o poveste nescrisă, e adevărat, dar tot poveste – ci și istoria reală a unei tragedii. Iar un astfel de hybris atrage, asupra celui care l-a comis, setea de răzbunare a unor erinii care sunt mult mai aproape decât s-ar crede.

Alina Purcaru: „Dolores Redondo – un caz atipic”

Nu ascund faptul că recomandarea lui Stephen King – „Teribil de bine scris“– m-a făcut să aleg cartea. Sau că nu a contat deloc faptul că un alt roman al acestei autoare a fost ecranizat, cu o sumedenie de actori faimoși în distribuție. Erau garanții pentru o intrigă ieșită din serie, titlul original al cărții traducându-se exact prin Intriga, The Plot. Plus că, în această intrigă anume, care se dezvoltă în jurul activității de a scrie cărți, intră și o parte din protagoniștii mediului literar de oriunde: agenți, jurnaliști, organizatori de lecturi și turnee, personajele care fac cărțile să se transforme din obiecte, în experiențe dezirabile. Să spun mai mult ar însemna să dezvălui prea mult, iar plăcerea descoperirii tuturor răsturnărilor de situație e exact unul dintre cele mai reconfortante delicii pe care o astfel de carte le rezervă cititorilor. Apropiați-vă cu încredere, mai ales dacă vă plac romanele cu scriitori, confuzii între fapte și ficțiune și tot ceea ce pot ele declanșa!

DESPRE ALINA PURCARU

Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.  

A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).

Alina Purcaru: „À la Agatha”

A  scris și două cărţi  pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018),  Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de  Alexandra Rusu, Nemira, 2020). 

Alina Purcaru: „­Irène Némirovsky – scrisul și criza”

 În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia  revistei Observator cultural. 

JEAN HANFF KORELITZ

Jean Hanff Korelitz s‑a născut și a crescut în New York și a studiat la Dartmouth College și Clare College, Cambridge.

Este autoarea, printre altele, a șase romane: A Jury of Her Peers, The Sabbathday River, The White Rose, Admission, Ar  i trebuit să știi(You Should Have Known), care urmează să fie ecranizat de Susanne Bier, cu Nicole Kidman, Hugh Grant și Donald Sutherland în rolurile principale, și The Devil and Webster, precum și a unui volum de poezii, The Properties of Breath.