A.J.R. Waterston
Alina Purcaru despre Rachel Cusk: „Fascinația răului, ultima probă”
Locul secund, cel mai nou roman al lui Rachel Cusk, propune un joc la granița mereu permeabilă dintre memorii și ficțiune, acest aspect al cărții fiind anunțat abia într-o notă de final. Acolo, Rachel Cusk menționează că romanul este un omagiu adus lui Mabel Dodge Luhan, autoarea unui volum de memorii intitulat Lorenzo in Taos (1932), care acoperă perioada în care D.H Lawrence a locuit în colonia artistică din Taos, New Mexico, pe care aceasta o fondase. În realitatea recuperată de memoriile lui Luhan, D.H Lawrence părea o prezență demonică, brută, care a amenințat-o pe gazda sa că o va distruge.
Citește un fragment în avanpremieră din „Locul secund” de Rachel Cusk
Scenariul întâlnirii dintre o protectoare a artelor și un spirit creator, dar profund destructurant, e adaptat în romanul lui Cusk, gazda fiind o scriitoare, M., iar invitatul temperamental, un pictor mizantrop și plin de sine, care, odată instalat în casa de oaspeți a lui M. și a soțului acesteia, Tony, ajunge să o amenințe pe M. că o s-o distrugă. Că o să-i frângă voința, forța cu care ea, o scriitoare de „cărțulii“, îndrăznește să i se arate lui, adevăratul creator, adevăratul artist. Aceste înfruntări subterane, în mare parte mocnite, marcate de o formă de atracție intensă, conflictuală, se petrec într-un un peisaj mlăștinos, ca de limb îndepărtat sau capăt de lume. Aici, M. și Tony dețin două proprietăți, casa principală și acest „loc secund“, în care invită artiști și creatori solitari, în mare parte pentru a răspunde nevoilor de interacțiune ale lui M.
Romanul e scris ca o lungă epistolă către un oarecare Jeffers. Nu sunt oferite date despre identitatea acestuia, în afară de conexiunea cu memoriile lui Luhan, care tot unui Jeffers (poetului Robinson Jeffers) îi erau adresate. De la prima pagină însă, tonul naratoarei setează temperatura și natura confesiunilor care vor urma: „Ți-am povestit, cândva, Jeffers, cum l-am întâlnit într-o zi pe diavol într-un tren care pleca de la Paris și cum, după întâlnirea aceea, răul care zace de obicei netulburat sub coaja lucrurilor s-a ridicat la suprafață și s-a revărsat peste toate părțile vieții. A fost ca o contaminare: a intrat în toate și le-a stricat“. Problema centrală a cărții este răul, și nu un rău ivit din exterior, ci activarea celui care zace nederanjat sub suprafața calmă a lucrurilor. Această coborâre personală în infern și confruntarea radicală cu pericolul distrugerii sunt declanșate de interacțiunile cu L. și par cu atât mai tulburătoare cu cât primul contact al protagonistei cu lucrările acestuia avusese un efect eliberator, chiar dacă dureros: „Am simțit cum cad din rama în care trăisem ani de zile, a existenței mele ca ființă umană încadrată într-un anumit set de împrejurări. Din acel moment am încetat să mai fiu implicată total în povestea vieții mele. Îl citisem pe Freud suficient de des și aș fi putut să aflu de acolo cât de stupid era totul, dar a fost nevoie de tabloul lui L. ca să ajung să văd cum stau lucrurile de fapt. Am văzut, cu alte cuvinte, că eram singură, și am văzut că asta însemna un dar și totodată o povară, care nu mi se dezvăluiseră niciodată cu adevărat până atunci“.
Toată drama acestei confruntări dintre voințele și viziunile a doi creatori, el – artist plastic, ea – scriitoare, se petrece pe terenul pe care M. îl împarte cu propria familie, având ca fundal o stare de izolare, un ecou vag al prezentului pandemic. M. trăiește acum cu Tony, un bărbat tonic, protector și masiv, cu trăsături indigene, care contrastează profund cu fragilitatea fizică a lui L, compensată de energia distructivă pe care o canalizează, tacit, împotriva ei. În momentul în care L. va ajunge în mlaștini, alături de Tony și M. locuiesc Justine, fiica acesteia, dintr-un mariaj anterior eșuat (cu urme încă dureroase), și iubitul ei, Kurt. Acestei societăți închise i se adaugă Brett, însoțitoarea lui L., o femeie tânără, bogată și foarte stilată care o tulbură pe M., declanșându-i acesteia noi întrebări despre propria feminitate, despre felul în care e sau nu văzută și chiar despre relația cu propria fiică, imediat cucerită de străina nou-venită.
Toate interacțiunile dintre acești protagoniști devin prilej pentru pagini de analize și notații introspective, care ating o serie de puncte nevralgice: felul în care lumea se raportează la munca tăcută a unei scriitoare vs flamboaianța creativă a unui pictor capricios, avid de atenție, nevoia de a fi privită vs refuzul de a adopta un rol modelat pentru a atrage privirile, nevoia de a-ți confrunta propriii demoni vs nevoia de atașament și liniște, dorința de apropiere de propria fiică vs acceptarea unei identități diferite, ca și a propriilor greșeli, instinctul de a te manifesta ca o ființă liberă vs durerea provocată în ceilalți de propria eliberare.
În atmosfera densă a tuturor acestor interogații, pe lângă interacțiunile și relațiile care se încheagă, pe tăcute, între toți acești protagoniști, plutesc alte două relații-fantomă, ce adâncesc și mai mult zona de necunoscut deschisă de carte: prezența mută a destinatarului confesiunii, Jeffers, și umbra fostului soț al lui M., o altă sursă (trecută) a răului, despre care se vorbește mai mult pasager.
Într-o narațiune sofisticată, cu zone abstruse, ambigue și pagini de analize – mai mult interogații – despre libertate, creație, privire și natura realității, Rachel Cusk își face desprinderea de tehnicile rafinate în „trilogia Faye“ (Schiță, Excelență și Tranziție), deschizând căi pentru noi explorări. În Loc secund, Cusk pare că propune un alt unghi prin care să putem scruta, prin filtrul literaturii, răul din noi și din ceilalți, fără ca imaginea să ne distrugă. Într-un roman dens, sub o stilistică minuțios elaborată, a ascuns, exact cum mărturisea în nota de final, un elogiu adus spiritului imposibil de frânt al unei femei.
DESPRE ALINA PURCARU
Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.
A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).
A scris și două cărţi pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018), Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de Alexandra Rusu, Nemira, 2020).
Alina Purcaru: „Irène Némirovsky – scrisul și criza”
În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia revistei Observator cultural.
Despre Locul secund
Locul secund, parabolă a sufletului uman în lupta cu cei mai întunecați demoni ai săi, este noul roman al scriitoarei Rachel Cusk, apărut la Editura Litera în colecția „Clasici Litera”.
O femeie invită un pictor celebru, aflat în amurgul carierei, să petreacă un timp în casa ei de oaspeți, într-o zonă izolată de coastă, unde ea însăși duce o viață simplă și naturală alături de familie. Impresionată de tablourile lui, în special de peisajele care par să rezoneze în mod straniu cu împrejurimile casei, ea e convinsă că artistul o poate ajuta să pătrundă misterul din centrul vieții ei. Dar, pe măsură ce în regiune se instalează o vară lungă și uscată, prezența lui provocatoare devine ea însăși o enigmă, spulberând liniștea traiului așezat al gazdelor.
Bogdan Alexandru Stănescu despre Rachel Cusk: „Trilogia cruzimii”
Locul secund, noul roman al lui Rachel Cusk, este un studiu profund despre geometria relațiilor umane, despre destinul feminin și privilegiul masculin, despre moralitatea vieții și a artei și despre cum aceasta din urmă ne poate deopotrivă salva și distruge.
