Citește un fragment în avanpremieră din „Cei cinci purceluși“ de Agatha Christie

Cei cinci purceluși de Agatha Christie a apărut la Editura Litera în colecția „Buzz Books“. În acest roman, Hercule Poirot trebuie să descâlcească ițele unui caz de crimă, vechi de 16 ani.

15 septembrie: Ziua îndrăgitei scriitoare britanice, Agatha Christie

Atunci, Caroline Crale a fost condamnată la moarte pentru uciderea soțului său, excentricul artist Amyas, totul fiind considerat o crimă pasională. Acum însă, Lucy, fiica rămasă orfană, vrea să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat în ultimele clipe din viața părinților ei, convingându-l pe Poirot să-i dea o mână de ajutor. Și lucrurile sunt cu atât mai complicate, cu cât există nu unul, ci, de fapt, cinci posibili criminali.

Citește un fragment în traducere din limba engleză și note de Gina Frâncu și Ioana Bârlădeanu

– Dacă‑mi amintesc despre cazul Crale? întrebă Sir Montague Depleach. Desigur! Îmi amintesc chiar foarte bine. O femeie foarte atrăgătoare. Dar dezechilibrată, desigur. Lipsită de autocontrol.

Îl privi pe Poirot dintr‑o parte.

– Ce te determină să mă întrebi despre acest caz?

– Mă interesează.

– Nu este chiar o dovadă de tact, domnul meu, spuse Depleach, arătându‑și dinții în timp ce schița celebrul „zâmbet de lup“, care avea reputația de a exercita un efect înspăimântător asupra mar­torilor din boxă. N‑a fost unul dintre succesele mele, știi asta. N‑am putut s‑o scap.

– Știu asta.

Sir Montague ridică din umeri. Continuă:

– Desigur, n‑aveam la fel de multă experiență pe‑atunci, față de cum am în prezent. Totuși, cred c‑am făcut tot ceea ce era omenește posibil. Nu se pot face prea multe fără cooperare. Am obținut comutarea într‑o pedeapsă cu închisoarea. Am pro­vocat asta, să știi. Multe soții și mame respectabile au semnat o petiție. A fost tratată cu multă compa­siune. Sir Montague se lăsă pe spate, întinzându‑și picioarele lungi. Chipul său căpătă o expresie imparțială, evaluatoare. Dacă l‑ar fi împușcat, sau chiar dacă l‑ar fi înjunghiat… aș fi pledat pentru omor din culpă. Dar otravă… nu, cu otrava nu poți să te joci. E complicat… foarte complicat.

– Care a fost apărarea? întrebă Hercule Poirot.

Știa deja, pentru că citise ziarele de atunci, dar nu vedea nimic rău în a părea complet ignorant în fața lui Sir Montague.

– A, sinucidere! Singurul lucru pe care‑am fi pu­tut miza. Dar n‑a fost o idee prea bine primită. Crale, pur și simplu, nu era genul acela de om! Nu l‑ai cunoscut deloc, bănuiesc. Nu? Ei bine, era un tip foarte jovial, foarte plin de viață. Umbla cu multe femei, bea mult… tot tacâmul. Cădea ușor pradă poftelor trupești și se bucura de ele. Nu poți convinge un juriu că un astfel de tip se putea așeza, calm, să‑și pună capăt zilelor. Nu se potrivește, pur și simplu. Nu, mi‑a fost teamă că aveam să pierd cazul încă de la început. Și femeia n‑a vrut să cola­boreze! Am știut că o să pierdem imediat după ce a intrat ea în boxa martorilor. N‑a luptat deloc. Dar asta este situația… dacă nu‑ți chemi clientul în boxă, juriul trage singur concluziile.

– Asta ați vrut să spuneți atunci când ați afir­mat că nu se pot face prea multe fără cooperare? îl întrebă Poirot.

– Desigur, dragul meu domn. Nu suntem magi­cieni, totuși. Jumătate din bătălie înseamnă impresia pe care acuzatul i‑o lasă juriului. Am cunoscut destule jurii care au dat verdicte împotriva părerii judecătorului. „El a făcut‑o, asta‑i sigur“ – cam ăsta e punctul de vedere. Sau: „N‑a făcut niciodată așa ceva… nu‑mi spune mie asta!“ Caroline Crale nici măcar n‑a încercat să se lupte.

– De ce nu?

Sir Montague ridică din umeri.

– Nu mă întreba pe mine. Desigur, era foarte atașată de tip. A fost devastată atunci când și‑a revenit și a conștientizat ceea ce a făcut. Nu cred că și‑a revenit în urma șocului.

– Prin urmare, credeți că era vinovată?

Depleach păru destul de surprins. Replică:

– Ăăă… ei bine, am crezut că luăm asta ca pe un lucru sigur.

– A recunoscut vreodată că era vinovată?

Depleach părea șocat.

– Desigur că nu… desigur că nu. Avem codul nostru, să știi. Nevinovăția este mereu… ăăă… pre­supusă. Dacă ești atât de interesat, e păcat că nu mai poți da de bătrânul Mayhew. Cei din familia Mayhew au fost avocații care m‑au instruit.

Alina Purcaru: „À la Agatha”

Despre Agatha Christie

Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. Hercule Poirot, cel mai celebru detectiv din romanele polițiste de la Sherlock Holmes încoace, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

Zece cărți de Agatha Christie care te vor ține cu sufletul la gură