A.J.R. Waterston
Alina Purcaru despre Arthur Conan Doyle: „Revolverul și periuța de dinți”
„Revolverul și periuța de dinți, altceva nu ne trebuie“, i-a spus Sherlock, pe fugă, devotatului său prieten, biograf și secund, Dr. Watson, într-o dulce zi de primăvară londoneză. Trebuiau să se miște rapid, să părăsească orașul și să împiedice o crimă – îndeletniciri la ordinea zilei aproape, definitorii pentru munca lor, la fel cum definitoriu pentru personajul lui Arthur Conan Doyle avea să devină stilul unic de a deduce un întreg șir de informații din oricât de puține detalii i-ar fi fost puse la îndemână. La fel cum definitoriu pentru moștenirea vastă și eclectică a lui Doyle însuși va rămâne genul detectivistic, al cărui strălucit pionier a fost.
Alina Purcaru: „Dolores Redondo – un caz atipic”
A scris multe romane istorice, poeme și piese Arthur Conan Doyle, o contribuție literară masivă, pentru care spera să fie recunoscut ca un mare și serios scriitor, și nu doar ca părintele lui Holmes, pe care-l considera oarecum comercial. N-a fost să fie: Holmes, practic, și-a surclasat, la nivel de notorietate, autorul. După care s-a așezat comod lângă șemineu, scrutând tavanul cu pipa în colțul gurii și plictisindu-se, odată statornicit în canonul literar și fără niciun alt caz de rezolvat în lunga toamnă londoneză, în care noi, cititorii lui din varii spații și generații, nu contenim să ni-l imaginăm. Trăgând din pipă, citând din Horațiu și Hafiz sau monologând despre diferența dintre scrumul lăsat de 140 de feluri diferite de tutun (de pipă, de trabuc și de țigară), despre care a scris chiar o monografie, așa cum îi reamintește lui Watson în povestirea „Misterul din Boscombe Valley“. Sau cântând la vioară, sau boxând, alert și imposibil de calmat, după o noapte de nesomn și cocaină. Nu, nu am putea aduce pe nerăsuflate atâtea detalii despre Arthur Conan Doyle ca despre personajul lui, ceea ce confirmă o replică a lui Sherlock însuși, care-l citează pe Flaubert, cel din scrisorile către George Sand: L’homme c’est rien — l’oeuvre c’est tout.
Metoda lui Holmes, notorie între toate modelele de investigație care au urmat, e pe cât de uimitoare, pe atât de austeră, de curată, de spectaculoasă în nespectaculosul ei.
„Revolverul și periuța de dinți“, sintagma aleasă pentru a scrie această scrisoare de admirație față de proza detectivistică a lui Doyle, e ilustrativă și pentru alte lucruri. În primul rând, pentru capacitatea foarte specifică lui Holmes de a discerne, recurgând la un minimum de mijloace, ceea ce este esențial dintr-un hățiș de motivații și piste false — mobilul crimelor sau al actelor de violență, pericolele care nu trebuie subestimate nicicând. Metoda lui Holmes, notorie între toate modelele de investigație care au urmat, e pe cât de uimitoare, pe atât de austeră, de curată, de spectaculoasă în nespectaculosul ei. „Știi metoda mea. Se bazează pe observarea lucrurilor neînsemnate“, îi spune el lui Watson, avertizându-l, râzând, că: „Nimic nu e mai amăgitor decât un fapt evident“.
Alina Purcaru despre Mieko Kawakami: „Osaka–Tokyo: ruta libertății”
Spectacolul pe care acest duet, Sherlock Holmes și Dr. Watson, reușește să-l dea pornind de la o sărăcie de date, de cele mai multe ori prăfuite, oarecare, este ceea ce a menținut alertă atenția cititorilor, de la primele povestiri. Cât despre figura lui Holmes, și mai ales despre metoda de investigație pe care el a patentat-o, se spune că ar fi fost inspirate de unul dintre profesorii lui Doyle de la Facultatea de Medicină din Edinburgh, Joseph Bell. Metoda observației și a deducțiilor logice care decurgeau de aici a fost comparată cu modul în care mentorul lui Doyle le punea diagnostic pacienților, corelând și cele mai insignifiante detalii.
Patru romane și 56 de povestiri îi au în centru pe Sherlock Holmes și pe prietenul său statornic, Dr. Watson.
Pe lângă munca susținută de scriitor, doctorul Arthur Conan Doyle a fost responsabil de propriul cabinet, după ce a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Edinburgh. Profesia și mai ales specializarea în domeniul oftalmologiei, de care a fost fascinat, par să-i fi lăsat o grămadă de timp liber, nefiind deloc asaltat de pacienți. Și în acest timp liber, în cabinetul lui de pe Upper Wimpole Street din Londra, ar fi prins formă primele povestiri cu celebrissimul detectiv, publicate inițial în The Strand Magazine. Povestirile, care s-au acumulat în ritm constant, au declanșat un fenomen în centrul căruia strălucea mintea scăpărătoare a lui Holmes, personaj cu dispariția căruia cititorii nu s-au putut nicicum împăca. După ce Arthur Conan Doyle a publicat povestirea în care Sherlock își găsește sfârșitul, împreună cu maleficul profesor Moriarty, 20 000 de cititori ai revistei The Strand și-au anulat abonamentele și au protestat, cerând reîntoarcerea personajului lor favorit. Ceea ce s-a și întâmplat, dar la distanță bună de încheierea seriei de povestiri apărute în revista londoneză. „Ultimul caz“, povestirea care aproape a împins revista în faliment, e inclusă în volumul Memoriile lui Sherlock Holmes (traducere de Andrei Bantaș), care urmează primului volum publicat de Conan Doyle, Aventurile lui Sherlock Holmes (traducere de Irina Bojin), ambele apărute acum la Editura Litera.
Patru romane și 56 de povestiri îi au în centru pe Sherlock Holmes și pe prietenul său statornic, Dr. Watson, și împreună cu romanele istorice sau de anticipație, cu piesele și poemele (majoritatea poezii de război, patriotice, datate la o citire contemporană) semnate de Doyle rotunjesc o operă care continuă să atragă și să intrige. Apropierea autorului, în a doua parte a vieții, de spiritism și de zona fenomenelor oculte e un alt factor care păstrează vii interesul și curiozitatea pentru ceea ce a creat și a gândit acest scriitor. Iar pe lângă volumele de povestiri amintite deja, Studiul în roșu, Semnul celor patru sau Câinele din Baskerville sunt titluri care au trecut și trec în continuare, spectaculos chiar, proba timpului, dacă e să luăm în calcul impactul imens asupra culturii populare (și nu numai) al acestor personaje care au sărit binișor de suta de ani.
Alina Purcaru despre Deborah Levy: „Labirinturi în soare”
DESPRE ALINA PURCARU
Alina Purcaru (n. 1982) este scriitoare și publicistă. A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, are un masterat în Teorie literară și Literatură comparată, obținut la aceeași Universitate, a lucrat în presa cotidiană şi a publicat constant cronici de carte şi articole în reviste culturale prestigioase: Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca, Suplimentul de cultură şi Noua literatură.
A debutat cu volumul de poeme rezistență (Editura Cartea Românească, 2016), urmat de al doilea volum de versuri, Indigo (Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2018), este coautoare a romanului colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008) şi coordonatoare a trei volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (Editura Polirom, 2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, apărută la Editura ICR în 2017) și Un secol de poezie română scrisă de femei (împreună cu Paula Erizanu, Editura Cartier, 2019).
A scris și două cărţi pentru copii, Catrina și marele Domn Somn şi Un unicorn în muzeul de oase (ambele cu ilustrații de Mihaela Paraschivu, publicate la Editura Cartier, 2017). Este prezentă cu poeme și eseuri în reviste literare și în mai multe volume colective: Cum citesc bărbații cărțile femeilor (volum coordonat de Lia Faur și Șerban Axinte la Editura Polirom, 2017), Tu, înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, coordonată de Cosmin Perța (Editura Paralela 45, 2018), Ea. Perspective feministe asupra societăţii româneşti (volum coordonat de Oana Zamfirache, Editura Curtea Veche Publishing, 2019), Arta revendică rii. Antologie de poezie feministă (volum coordonat de Medeea Iancu, Fractalia și LitFem, 2020) și Izolare (volum coordonat de Alexandra Rusu, Nemira, 2020).
Alina Purcaru: „Irène Némirovsky – scrisul și criza”
În 2018 a participat la un workshop de traducere de poezie organizat de ICR Stockholm, iar poemele ei au apărut în revista suedeză Lirykvänen. Grupaje traduse în limba maghiară au apărut și în două publicații din Ungaria ÚjNautilusși Prae. Este membră PEN şi, în prezent, face parte din redacţia revistei Observator cultural.
Despre Arthur Conan Doyle
Arthur Conan Doyle (1859–1930) a fost un scriitor britanic, creatorul celebrului detectiv Sherlock Holmes. Printre cele mai de succes volume ale sale se numără romanele Un studiu în roșu, Semnul celor patru, Câinele din Baskerville, Valea terorii, precum și culegerile de povestiri Aventurile lui Sherlock Holmes, Memoriile lui Sherlock Holmes, Întoarcerea lui Sherlock Holmes, Ultima reverență, Arhiva lui Sherlock Holmes. Este, de asemenea, autorul unor romane științifico-fantastice, avându-l ca protagonist pe excentricul profesor Challenger, printre care O lume dispărută și Aventurile profesorului Challanger.
